Familia Heart 2

Dimineata incepe la fel ca cea precedenta, doar ca unele lucruri se schimba… De data aceasta Will incepe sa ii organizeze:

-Justin,  ar trebui sa conduci tu masina dimineata sub supravegherea Alexandrei sa dobandesti experineta. Apoi ii lasi ei cheile sa poata rezolva treburile casei.

-Bine, raspunse baiatul un pic cam incurcat. Daca ar fi privit cineva putin mai atent, ar fi observat ca din oarecare motiv i se rosesc usor obrajii, dar numeni nu baga de seama acest lucru, fiindca Will continua:

-Cred ca ar trebui sa mai cumparam o masina sa poti rezolva toate lucrurile si baietii sa fie putin mai independenti.

-Nu cred ca trebuie sa va deranjati atat de mult pentru mine… Atata cheltuiala incepu Alexandra sa se contrazica.

-Si cu ce vei duce cumparaturile acasa? Cu ce vei ajunge la mine la lucru in caz ca este nevoie?

-Cu… autobusul.

-Nici gand. Esti prea importanta pentru familie sa ai parte de un asemenea tratament. In plus, orice ti se poate intampla pe drum in asemenea circumstante. De fapt, daca vrei, vom vota. Cine crede ca Alexandra ar trebui sa aibe propria masina de serviciu?

Mainile tuturor baietilor s-au ridicat sus.

-Nu stiu cum iti poti imagina ca te-am lasa de izbeliste, spuse Paul.Fara tine am fi pierduti.

Alexandra era usor stanjenita de toata atentia ce i se acorda. Dar era adevarat ca  avea nevoie de o masina pentru a-si indeplini indatoririle. Dar ce se va intampla cand va decide sa se duca la facultate? De aceea ii era putin greu sa ii lase sa cumpere o masina doar pentru ea…

-Oh, da, isi aminti Paul, astazi trebuie sa ma intalnesc cu impresarul meu dupa terminarea cursurilor. Este in legatura cu ceva inregistrari…

-Parca intalnirea trebuia sa aibe loc maine. Uite, mi-am notat asa in carnetel.

-Da, a sunat sa reprogrameze.

-Astazi dimineata la 6? intreba Alexandra ridicandu-si o spranceana.

-Nu, am uitat sa iti spun, imi pare rau, raspunse Paul incurcat.

-In regula, schimbam programul.

-Si mai bine, am putea sa iesim sa ne distram un pic cat timp Paul se ocupa de afacerile sale. Ce spuneti? intreba Steve.

-Nu stiu, nu e corect fata de Paul… replica Alex.

-Ba chiar va rog, distrati-va linistiti, nu ma deranjeaza. Si eu ma distrez pe scena cand dam concerte.

-Nu uitati, insa, sa  va organizati in asa fel incat sa ajungeti la timp la restaurat diseara.

-Crezi ca am putea sa uitam, cand ai ales sa chemi toata familia si nu ne-ai dat nici un motiv pentru asta? intreba Steve.

-Lasati asta acum. Am o idee, il intrerupse Alexandra cu tact. Voi pune cu noi hainele pe care le vom purta diseara, astfel incat nu mai trebuie sa ne intoarcem acasa sa ne schimbam. Apoi isi intoarse privirea catre William si-l intreba: Tu ce doresti sa imbraci?

-Ti-am luat-o inainte. Nu iti face griji in legatura cu acest lucru, am costumul pregatit… Si sa nu treci pe la mine cu pranzul, si asta am rezolvat. Iesiti si va distrati.

 

Pe coridorul scolii era vanjoleala mare. Grupuri de copii peste tot, discutau fie despre ziua precedenta, teste, profesori, elevi, barfe, unde isi vor petrece weekend-ul si asa mai departe. Paul si Steven discuta si ei:

-Si unde te gandeai sa mergeti sa va distrati?

-Poate la bowling,  daca toata lumea va fi de acord. Poate o sa ii prinda bine Alexandrei sa se mai relaxeze si lui Justin sa se mai deschida. In ultimul timp este foarte retras.

-Ai dreptate, e din ce in ce mai tacut. El si cartile alea… Putina socializare nu ii strica. Ai remarcat ca de-abia ii vorbeste Alexandrei? Dupa atata timp, tind sa cred ca nu o place, nu?

-Eu nu as spune asta. Ea este o persoana foarte energic si calda. Ai vazut cum i-a luat apararea si ieri, cand si-a luat carnetul de conducere si noi il tachinam?

-Mda, si el nici macar nu a spus un ‘multumesc’. Daca nu era ea sa-i ia apararea, l-as fi tachinat si acum.

-Nu intelegi…

Pana sa isi poata continau fraza, Steve fu intrerupt de o tanara frumoasa, din acelasi an cu el. Fata, cu parul bogat si ca de aur, ii zambi. Un zambet tineresc si energic. Deodata, ii spuse:

-Steven, nu ai vrea sa vii la petrecerea mea?

-Ah, pai, desigur, cand e?

-Maine de la sapte. Poti sa vii cu fratii tai, daca doresc si ei sa te insoteasca. Spunand aceasta, arunca o privire catre Paul. Dar doar atat, nu da zvonuri prin scoala, sunt destul de stricta cu invitatii. Daca ajung sa vina si cei din echipa de fotbal a scolii, cred ca am sa mor. Jur ca unii dintre ei sunt mai prosti decat niste zombie.

-Nu stiu de unde scoti replicile acestea, Angelique, dar am sa vin, rase Steve. Si fii pe pace, eu nu am treaba cu cei din echipa de fotbal a scolii, prefer cea de baschet.

-Bine, spuse fata zambind, nu uita, maine de la ora sapte! Apoi se indeparta de ei facandu-le cu mana si zambindu-le. Cei doi o urmarira cu privirea in timp ce se indeparta, chiar si cand ea isi vazu de drum.

-Serios, rupse tacerea Paul, nicodata nu stiu pe cine place aceasta fata mai mult, pe tine sau pe mine.

-Stii, pentru o vedeta rock, nu prea te pricepi intr-ale dragostei, raspunse fratele lovindu-l cu dosul mainii peste piept. Este evident ca pe mine! Acum du-te la ora, caci imediat suna clopotelul.

Ca un facut, clopotelul chiar atunci suna, nelasandu-l pe Paul sa mai dea un raspuns iar toti elevii de pe coridor se dusera care incotro, catre clasele lor.

-Cum ai reusit sa faci asta? Am cei mai ciudati frati din lume!

-Lasa, ca nici tu nu te incadrezi tocmai in tiparele normalului.

 

Orele s-au incheiat. Elevii ies din cladirea scolii si pornesc dezordonat in toate directiile. Unii catre autobusul scolii, altii catre bicicletele sau masinile personale, iar alti studenti se indreptau fiecare catre masinile care ii asteptau in fata scolii, pregatite sa porneasca. Paul avea o atitudine relaxata, punandu-si ochelarii de soare si purtandu-si jacheta agatata de degete, peste umar. In drum spre iesirea scolii se intalneste cu fratele sau, care ii arunca o privire uimita:

-Ce-i cu tine asa?

-Intrebarea este: ce-i cu TINE asa? De ce nu esti mai vesel? Urmeaza weekend-ul! Relaxeaza-te! Sa nu imi spui ca vei deveni serios precum William de acum inainte.

-Nu, eu vreau sa te intreb pentru ca…. si tocmai atunci deschise usa de la intrarea in cladirea scolii. Afara cerul era acoperit de niste nori intunecati si ploua torential. Paul isi lua repede jacheta pe el si murmura nervos:

-Sa nu aud nici un cuvant!

Steven il urma zambind usor si cu greu abtinandu-se sa nu il ia peste picior pe fratele sau.

Alex se grabi sa ajunga la studio, unde il lasa pe Paul. Acesta cobora repede si le facu cu mana, apoi intra repede in cladire, sa nu il ude ploaia prea tare. Alexandra nu apuca sa ii spuna ca adusese si umbrele pentru toti… L-au luat apoi pe Justin, pe care il lasa la volan. Desi se astepta sa aibe emotii, nici vorba de asa ceva. Justin incepu sa conduca, in ciuda ploii, fiecare manevra parand a fi calculata matematic. Era ca si cum condusese toata viata lui si ceea ce facea acum era rutina. Alexandra nici nu avu ceva de corectat in ceea ce priveste tehnica sau regulile. Cand au oprit in parcarea de langa aleea de bowling, aceasta concluziona:

-De acum inainte tu conduci.

-De ce, nu am facut ceva bine? Trebuia sa imi spui…

-Nu, dimpotriva, esti un adevarat expert. De acum inainte stiu ca voi sta linistita dimineata cand mergeti la scoala.

Partea proasta la bowling este ca trebuie sa iti inchiriezi pantofii. Niciodata nu stii cine i-a folosit inainte, sau cat de des sunt spalati. Si uneori se intampla sa nu mai aibe marimea ta, si trebuie sa alegi intre a-ti lua cu un numar mai mare si sa risti sa te accidentezi, sau sa iti iei cu un numar mai mic si sa iti stranga picioarele. Fireste, daca mergeau intr-un loc mai ‘exclusivist’, nu riscau sa aibe asemenea probleme, insa baietii din familia Heart nu sunt genul de oameni ingamfati care pun pret pe asemenea lucruri.

Nici unul dintre cei trei nu se pricep la bowling, nici chiar Steven, fiind genul ce practica de obicei sporturi care implica mai mult efort fizic decat tehnica si calcul. Iar Alex si Justin nu sunt mari amatori de sport in general. Au incercat cu totii sa doboare cat mai multe popice, insa majoritatea ajungeau in sant, asa ca au decis sa nu mai tina scorul, sa nu se faca de ras cand ii va intreba cineva ce scor au avut sau cine a castigat. Pana la urma, s-au distrat si asta e tot ce a contat. Dupa ce au jucat pana s-au plictisit, s-au dus la o cafenea pe care Alexandra a ales-o, unde si-a comandat o cafea iar baietii un milkshake cu ciocolata si un suc natural de portocale. Aici si-au depanat amintiri si tot felul de povestioare hazlii. Intamplator Alex a mentionat facultatea si acest subiect ii intrista vizibil pe baieti, gandindu-se ca vor trebui intr-o zi sa se desparta de ea, asa ca trebui sa schimbe subiectul. In ciuda faptului ca se simtea bine alaturi de ei, Alexandra nu stia cum va proceda in ziua in care va trebui sa se duca de la casa Heart pentru a-si continua studiile. Evident, va veni ziua in care ei nu vor mai avea nevoie de ea, isi vor gasi o slujba, isi vor infiinta afaceri, se vor casatori si atunci nu-si va mai avea rostul alaturi de ei, decat poate ca o simpla amica.

 

Veni momentul sa-l ia pe Paul de la studio. Acesta incepu sa le povesteasca despre noile oferte ale imresarului , despre noul album si melodiile pe care formatia le-a scris si le pregateau pentru acesta.

-Opreste-te putin, Paul, ii taie elanul Alexandra de-odata. I-ai amintit impresarului ca anul acesta esti clasa a XII-a si ai mult de invatat si te asteapta examene importante?

-Da, stiu, este constient de acest lucru, stai linistita, ne-a facut un program flexibil.

-Nu imi place ideea.Tot ce ar trebui sa faci anul acesta ar fi sa inveti. Pregatirea unui nou album inseamna multa munca, multe ore petrecute la inregistrari, turnee si evenimente pentru promovare si desi impresarul tau spune ca este constient de acest lucru, stii bine ca se va gandi mai mult la afaceri decat la viitorul tau in ceea ce priveste studiile.

-De ce nu imi acorzi putina incredere in treaba aceasta? Pot sa refuz oricand sa fac toate acestea si sa iau o pauza pentru a ma ocupa de scoala iar pe urma sa reiau dupa ce dau examenele. Dar eu simt ca deocamdata fac fata ambelor lucruri, si scolii si carierei mele. Serios, nu te mai purta ca si cum ai fi mama mea, pentru ca nu esti!

Dupa ultima afirmatie, tacerea se lasa in masina si fiecare se uita in alta directie stand pe ganduri, analizand care ar fi cel mai bun lucru de spus in acel moment. Dupa cateva momente, Alexandra continua serioasa:

-Stiu ca nu sunt mama ta si nici nu am dreptul sa iti controlez viata. Dar lucrurile pe care le spun nu sunt din rautate. Sunt pentru binele tau si tu stii asta. Te poti distra linistit si luandu-ti pauza cateva luni de la concerte si albume, nu am sa iti neg nici eu nici fratele tau mai mare si nici parintii tai, sunt sigura, acest drept. Eu vreau sa ai timp sa te si odihnesti in momentele in care nu inveti, atata tot. Acum hai sa lasam acest lucru pe mai tarziu, am ajuns la restaurant si fratele tau are cu siguranta ceva important de spus.

Paul accepta sa amane acest subiect, insa nu cu prea mult entuziasm, fiind evident faptul ca ar fi vrut sa i se dea lui dreptate si libertatea de a decide singur ceea ce considera ca este bine pentru el.

Restaurantul “Le Grand Cristal’ era restaurantul in care sotii Heart s-au cunoscut in timpul unei petreceri organizate de niste cunostinte comune a  celor doi, care a rezervat intregul local pentru o seara. De atunci, si-au dat intalnire acolo de cateva ori, domnul Heart a cerut-o de sotie pe doamna Heart tot acolo, iar dupa ce au sosit copiii pe lume, au incercat sa sarbatoreasca acolo cele mai importante evenimente  din familie. Restaurantul in sine este un loc maret, cu grija decorat si cine intra inauntru are impresia ca a calatorit in timp, ajungand in vremurile anilor 1800. Tavanul inalt, draperiile, ce acoperau  gemaurile ce ajungeau pana aproape de tavan, modelele si decorurile de pe pereti, statuetele din marmura, fetele de mese scumpe, scaunele cu modelul complex sculptat si catifeaua care inveleste perinitele de pe acestea emanand a lux, grandaore si bogatie in ceea ce priveste detaliul. Desigur, o masa la acel restaurant costa o avere, insa familia Heart isi permite. Tinuta este obligatorie in ‘Le Grand Cristal’, insa cu totii s-au schimbat cu ceva timp inainte sa ajunga aici. Alexandra era totusi putin coplesita de moment pentru ca pana acum nu a cinat la acest restaurant si cu greu s-a impacat cu una dintre rochiile mai elegante pe care le detinea, rochie pe care o purtase si la balul de la absolvirea liceului. Dar si asa, simtea ca este imbracata prea simplu. Tinea discret in maini cu grija laptop-ul prin intermediul caruia urma sa ia legatura cu sotii Heart. O lua inainte si ceru sa fie dusi la masa rezervata pentru ei. Domnul de la receptie chema chelnerul ce urma sa ii serveasca in acea seara si acesta ii duse la masa, si ii tinu scaunul Alexandrei, apoi le aduse meniul cu aperitive si bauturi de dinainte de masa. Cu totii se asteptau ca William sa fie deja acolo, sau sa ajunga din moment in moment, insa acesta se lasa asteptat. Vazand ca intarzie, lucru total necaracteristic lui, Alexandra decise sa faca conexiunea cu sotii Heart si sa explice situatia.

-Cata lipsa de profesionalism!Sa intarzie… spuse domnul Heart.

-Draga, stii bine ca William nu face asa ceva de obicei, il intrerupse doamna Heart.

-Da, tata, spuse Steven, poate este blocat in trafic.

-Sper sa nu i se fi intamplat ceva, murmura Alexandra ca pentru ea. Insa chiar atunci isi facu aparitia William, cu o tanara domnisoara incantatoare de brat. Fata i se parea foarte cunoscuta lui Alex, insa nu stia de unde. Aceasta nu parea o persoana cu nasul pe sus, increzuta, ci mai degraba simpla, desi purta o rochie scumpa si niste bijuterii de bun gust, in ciuda faptului ca acestea nu erau din vreun metal pretios sau pietre scumpe. O fata simpla, imbracata cu gust.

-Stai linistit, tata, nu m-am lasat pe tanjeala, am intarziat sa va fac o surpriza. Apoi facu semn chelnerului, care aduse repede o tava plina cu pahare cu sampanie (probabil sunase intre timp si aranjase acest lucru). Vreau sa va anunt, dragii mei, ca am decis sa ma logodesc cu aceasta incantatoare domnisoara, Rachel.

Vestea ii lasa pe toti cu gura cascata. Auzindu-i numele si uitandu-se mai atent la ea, Alexandra stiu acum cine este domnisoara si de unde o cunostea. Fratii erau uimiti de faptul ca fratele lor mai mare tinuse tot acest lucru un secret iar parintii nu stiau de unde sa se culeaga. Totusi, primii tot ei au fost cei care au vociferat:

-A cui este fiica domnisoara Raachel? Nu tin minte ca vreuna dintre cunostintele noastre sa aibe o fiica numita astfel.

-Parca era cineva din Indiana, de la un congres… incerca doamna Heart sa isi aminteasca, dar William o opri pentru a o lamuri.

-Nu, ea nu provine dintr-o familie cunoscuta, parintii ei nu au afaceri importante sau un nume cunoscut. Ne stim din facultate, aveam cursuri comune si ne-am intalnit din nou la locul de munca, Rachel este secretara mea. Insa este o fata inteligenta si invata repede. A fost pilonul pe care m-am sprijinit in tot acest timp si ii datorez ei o parte din succesul meu.

-Fiule, ne-ai luat pe nepregtite. Este cumva acest lucru o gluma, pentru ca daca este…

-Te asigur ca nu este o gluma, mama. Acest anunt este cat se poate de serios, si am de gand sa ma tin de aceasta promisiune fie ca va place sau nu.

-Fiule, nu fii vulgar! Nu poti sa iei astfel de decizii pe cont propriu fara sa te consulti cu noi! Te rog sa incetezi cu gluma aceasta si sa te gandesti serios la ce ai de gand sa faci cu viitorul tau. Nu poti sa il arunci pe geam asa!

-Da, draga, daca vrei sa te casatoresti, putem aranja cu fiica domnului…

-De-ajuns! Alexandra, te rog incheie conversatia.

Alexandra ezita sa implineasca ordinul, in timp ce sotii Heart erau scandalizati de acest comportament al fiului lor. Vazand ca fata nu are curajul sa inchida laptopul, William merse si il inchise el. Apoi, ridica paharul de sampanie si spuse:

-Stiu ca v-am uimit si pe voi, dar in aceasta seara va rog sa sarbatoriti alaturi de noi.

Cu totii au murmurat in acelasi timp ca sunt de acord cu alegerea lui, sau ca au incredere in deciziile sale si fel de fel de alte lucruri, care fireste ca nu prea erau inteligibile…. Pentru ca toti vorbeau in acelasi timp! Tot Will fu cel care a reusit sa-i calmeze:

-Stati linistiti, stiu ca in voi ma pot baza sa imi fiti nu numai frati ci si buni prieteni.

Justin, in ciuda firii sale, trase un scaun si ii oferi locul lui Rachel. Aceasta ii multumi si se aseza, zambindu-le tuturor si fiind recunoscatoare pentru felul in care cu totii o tratau. Apoi, Paul sparse momentul de stanjeneala:

-Zau, frate, ne-ai facut o surpriza pe cinste. Data viitoare anunta-ne sa ne luam si medicamente pentru inima cu noi.

-Sper sa nu mai am anunturi atat de socante pe viitor.

-Nu stiu despre asta, dar se pare ca tu esti in top in aceasta familie si cand vine vorba sa ii isterizezi pe parinti, nu te pricepi doar la afaceri.

-Felicitari, spuse Alexandra si ii saruta pe amandoi. Se pare ca pe viitor iti voi spune ‘domnule’, pana la urma.

-Ma bazez pe tine sa o ajuti si pe Rachel sa se obisnuiasca cu familia.

-Fireste! Am colaborat si profesional bine cu ea, sunt sigura ca ne vom intelege excelent si de acum inainte!

Rachel rase iar restul baietilor i-au urat si ei bine venit in familie, ca si cum deja ar fi facut parte din ea.